..Degetele intinse pe panza sorb culorile, culorile ma sorb pe mine. Intr-un vesmant de lut asez gandurile, inghet ninsorile, pornesc timpul...si pictez. Sub mine, lemnul podelelor rade...Sub lemnul podelelor, planeta ce ma invarte in Univers. Umbre...Cadere...Intre culoare si gand, ma hranesc cu forme, atingand pulsul esentei ce-mi contureaza ideea, las efemerul sa curga prin crapatura podelelor si..in neant... Timpul are ochi, nas parfumat si gura cu dinti de opalit. In gura Timpului e Soarele. In Soare sunt culorile...De aceea timpul nu-mi vorbeste.
Vesnica noapte a aceluiasi timp, in memoria talpilor mele...
călătorie pe partea cealaltă a pământului
-
moș iosif avea un creion cu mină subțire cu care scurma mușuroiul atunci
când începea ploaia și furnicile dispăreau, prin tunelul căscat ajungea pe
partea ...