..Degetele intinse pe panza sorb culorile, culorile ma sorb pe mine. Intr-un vesmant de lut asez gandurile, inghet ninsorile, pornesc timpul...si pictez. Sub mine, lemnul podelelor rade...Sub lemnul podelelor, planeta ce ma invarte in Univers. Umbre...Cadere...Intre culoare si gand, ma hranesc cu forme, atingand pulsul esentei ce-mi contureaza ideea, las efemerul sa curga prin crapatura podelelor si..in neant... Timpul are ochi, nas parfumat si gura cu dinti de opalit. In gura Timpului e Soarele. In Soare sunt culorile...De aceea timpul nu-mi vorbeste.
Vesnica noapte a aceluiasi timp, in memoria talpilor mele...
Peștii roșii
-
Domnul Demetriade era vecinul nostru din stânga. Era un bărbat în vârstă,
fără să fie bătrân, uscat, fără să fie colțuros și avea o privire ascuțită,
dar f...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu