..Degetele intinse pe panza sorb culorile, culorile ma sorb pe mine. Intr-un vesmant de lut asez gandurile, inghet ninsorile, pornesc timpul...si pictez. Sub mine, lemnul podelelor rade...Sub lemnul podelelor, planeta ce ma invarte in Univers. Umbre...Cadere...Intre culoare si gand, ma hranesc cu forme, atingand pulsul esentei ce-mi contureaza ideea, las efemerul sa curga prin crapatura podelelor si..in neant... Timpul are ochi, nas parfumat si gura cu dinti de opalit. In gura Timpului e Soarele. In Soare sunt culorile...De aceea timpul nu-mi vorbeste.
Vesnica noapte a aceluiasi timp, in memoria talpilor mele...
Mi, Mo si neașteptata absență
-
Mi ridică nasul în vânt și adulmecă aerul ca un ghepard în căutarea
gazelei, apoi cercetă cerul de la un capăt la altul al vederii preț de
câteva zbateri ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu