..Degetele intinse pe panza sorb culorile, culorile ma sorb pe mine. Intr-un vesmant de lut asez gandurile, inghet ninsorile, pornesc timpul...si pictez. Sub mine, lemnul podelelor rade...Sub lemnul podelelor, planeta ce ma invarte in Univers. Umbre...Cadere...Intre culoare si gand, ma hranesc cu forme, atingand pulsul esentei ce-mi contureaza ideea, las efemerul sa curga prin crapatura podelelor si..in neant... Timpul are ochi, nas parfumat si gura cu dinti de opalit. In gura Timpului e Soarele. In Soare sunt culorile...De aceea timpul nu-mi vorbeste.
Vesnica noapte a aceluiasi timp, in memoria talpilor mele...
Jazz
-
Când fiica cea mare a lui Noah și-a găsit omul și a plecat de acasă,
jumătate de lume s-a împăturit ca o aripă lungă de albatros de-a lungul
trupului subți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu