Meditez forma...Consistenta privirilor inhalate visceral in nedefinite volume, pe sticla candida, pura, nevinovata, emanad o frumusete atica sonora. E iarna neivita inca in palme...Apatie in urechile ..clopotelor mele.

Spirit beligerant, ma oglindesc in iluzia iesirilor din sine, cand hipnotizant, eroziv, negrul fumega din cadelnita carnala, spre a umbri arhaicul meu trup.
Clopote in temniti lovite in sunete triviale de maini triumfatoare si contrastul culorilor luminii din fagurele amagirilor planetare.

Sustin cazualismul...

Compun ireductibil, voluntar, monologul afrodisiacului negru. Inabusitor al pasiunilor celeste, rostindu-si ultima lumina...