..Degetele intinse pe panza sorb culorile, culorile ma sorb pe mine. Intr-un vesmant de lut asez gandurile, inghet ninsorile, pornesc timpul...si pictez. Sub mine, lemnul podelelor rade...Sub lemnul podelelor, planeta ce ma invarte in Univers. Umbre...Cadere...Intre culoare si gand, ma hranesc cu forme, atingand pulsul esentei ce-mi contureaza ideea, las efemerul sa curga prin crapatura podelelor si..in neant... Timpul are ochi, nas parfumat si gura cu dinti de opalit. In gura Timpului e Soarele. In Soare sunt culorile...De aceea timpul nu-mi vorbeste.
Vesnica noapte a aceluiasi timp, in memoria talpilor mele...
Dana
-
Domnul Petrișor se ridică cu greu din fotoliu, înfige tălpile pe jumătate
în papucii îmblăniți și îi târâie până la măsuța de cafea cu picioare
strâmbe și ...
Un comentariu:
eiii... dar si tu spui povesti! teribile povesti in culori mai stii sa spui... :)
Trimiteți un comentariu